“Deoarece mulţi s-au încercat, să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi , aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvântului, am găsit şi eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ţi le scriu pe rând, ca să te încredinţezi despre temeinicia învăţăturii pe care ai primit-o. “ (Luca I , 1-4)

Scurt istoric al Bisericii „Buna-Vestire” din Ploiesti

  PISANIA

   „Această sfântă şi Dumnezeiască Biserică ce se prăznuieşte hramul Buna-Vestire – ce a doua oară refăcându-se s-au ridicat din temelie cu osârdia robilor lui Dumnezeu şi ctitori ai acestui sfânt lăcaş Teodor Zoplan, Mihail Şărban Luxandra : cu cea dintâi începere de cheltuiala a răposatului Hagi Nicolae Cazan şi s-au săvârşit  leat 1833 octombrie 24 în zilele înălţatului Domn Alexandru Ghica – Anton – Preot Matei Trifonos. ”

   Pisania de deasupra uşii de la intrare ne dezvăluie că actuala Biserică cu hramul „Buna-vestire” a fost ridicată in anul 1833 ,octombrie 24 în vremea domnitorului  Alexandru Ghica Voevod, iar numele ctitorilor au fost Teodor Zaplan, Şărban Luxandra, Hagi Nicolae Cazan.
               Din documentele vremii rezultă însă că pe acelaşi loc a fost o altă biserică de zid care data probabil, cel puţin de la începutul secolului al XVIII-lea.
               Cea mai veche menţiune de existenţa a acestei biserici o arată în fiinţă la anul 1793.  În „Catagrafia Eparhiei Ungrovlahiei” realizată în anul 1810, se vorbeşte că unul dintre preoţii acestei biserici a fost mutat in anul 1793 de la Bordeiu la biserica Buna-Vestire, unde acum se afla.(Manuscrisul Academiei Române, „Mahalaua abagiilor” nr .1457)
                Într-un manuscris al profesorului de istorie Petrescu-Zagorit se spune : „Judecând după această împrejurare şi după partea oraşului în care se află, cred că trebuie să se acorde acestei biserici o vechime mai mare decât bisericii Sfintii Voievozi, întemeiată între anii 1753-1764 şi deci  să o considerăm din prima jumătate a secolului XVIII”.
               Tot în „Catagrafia Eparhiei Ungrovlahiei” din 1810 se menţionează că plasa oraşului (Ploieşti) are 9 mahalale dintre care mahalaua „Popii Radului”, hram Buna-Vestire, biserică de zid cu toate rânduielile bune. Slujeau : „ preot Stan sin preot Mateiu, 40 de ani . Cu citire bună  fără nici o patimă si neglodit, de neam român, fecior de preot, preoţit leat 1798 septembrie 9. Preotul Moise sin preotul Ioan,56 de ani, cu citire bună, fără nici o patimă şi neglodit, văduv, de neam român la leat 1793 (...) Mahalaua are 77 de case cu 142 de suflete parte bărbătească si 132 parte femeiască, peste tot 280 de suflete”.
               La scurtă vreme după reconstruire , în anul 1836, pe lângă biserica Buna-Vestire a luat fiinţă o şcoală grecească pentru „ fiii de biserici, care preferau această limbă ” (Constantin M. Boncu – Şcoala Prahoveană , editura didactică si pedagogică , 1976 ).
               Bombardamentele din cel de-al doilea război mondial şi seismele au făcut ca biserica să sufere avarii destul de grave, iar infăţişarea bisericii de astăzi sa difere de cea din 1833. 

   Arhitectura

               Arhitectura exterioară a bisericii este în stilul neoclasic specific secolului XIX. Este construită  din cărămidă , cu ziduri groase de 1 metru, în formă de cruce, altarul şi sânii având o structură semicirculară.

                “Faţada este împărţită pe înălţime în două registre, cel inferior mai înalt, care marchează printr-un brâu ce incinge biserica, înălţimea de naştere a bolţilor din interior, cu pilastri de factură neoclasică ce sfârşeşte cu un capiteliu sprijinit în cornişă reliefată  încoronând pereţii de jur-împrejur”  – pr. Marin Cilă

                Fundaţia bisericii este din cărămidă cu mortar de var hidraulic.

                Lungimea bisericii la interior este de 25,85 m iar la exterior 28 m. Lăţimea din interior este de 6,4 m (pronaos)  şi 13 m (sânii). Înălţimea în interior 6,8 m (pronaos) şi 19 m (la turla „Pantocratorului”). În exterior înălţimea uniformă până la comişă este de 8,35 m .

                Tavanul superior al pronaosului are formă de boltă cilindrică, executat din grădele fixate pe colaci de lemne.

                Sânii bisericii şi altarul sunt prevazuţi cu bolţi în jumătăţi de calotă . Bolta altarului este executată din tencuială pe grădele, iar bolţile noasului din tencuială pe şipci de brad cu rapiţă.

                În pronaos , o scară duce la cor. Acesta a fost adăugat (probabil) în 1870 şi este construit dintr-un planşeu de lemn cu parapet ,tencuite şi pictate.

                Pardoselile pronaosului sunt din plăci de mozaic, altarul din duşumea , înlocuită astăzi cu parchet.

   Pridvorul                     

              Pridvorul avea aceeaşi  înălţime cu restul bisericii.
                În timpul celui de-al doilea război mondial pridvorul a fost bombardat si distrus complet. (24 aprilie 1944)
                În locul pridvorului s-a construit o marchiză cu geamuri .Uşa pridvorului din fier forjat vopsit negru cu cruciuliţe din bronz.

  Turle

               Până în anul 1944 biserica avea 4 turle : 3 mici si una mare. Prin distrugerea pridvorului , biserica a rămas cu o singură turlă.
               În anul 1949 s-a descoperit că şi turla mare a bisericii este în pericol să se prăbuşească. S-a luat hotărârea demolării turlei si contruirea alteia mai mici, consolidată la bază. .
                În anul 1956,25 iulie, s-au început lucrările de restaurare a bisericii, care constau în refacerea turlei mari. În timpul lucrărilor turla s-a prăbuşit in mijlocul bisericii. Astfel, biserica trebuia consolidată de la temelie.
               În perioada 1962-1970 s-au refăcut temeliile exterioare, s-a construit pridvorul cu vitralii .
               În anul 1977 s-au început lucrările de restaurare a picturii şi alte reparaţii datorate avariilor produse de cutremurul din acelaşi an.

   Pictura

               Prima pictură datează din 1833, este executată în tehnica frescă si este restaurată în ulei în 1870-1871 de pictorul Radu Vintilescu.

               În  1976-1977 pictorul Ion Toflan a continuat şi a terminat pictura bisericii tot în ulei. 

   Catapeteasma

            Catapeteasma din lemn cu aplicaţii florale, are icoane pictate din 1870 de pictorul Nae Costescu. Uşile împărăteşti aparţin altei tâmple mai vechi  - probabil din secolul XVIII. Sunt frumos sculptate pe două bucaţi de lemn.
               Toate lucrările prezentate până acum au fost realizate în timpul preotului Cilă Marin.
               În anul 1985 a fost numit un nou preot Nicolae Ion , transferat de la Biserica parohiei Albeşti Muru, unde abia terminase construirea unei noi biserici în locul celei dărâmate la cutremurul din martie 1977.
               La sosirea preotului , Biserica Buna-Vestire era un lăcaş îngrijit şi nu părea să necesite mari reparaţii, dar in vara anului 1986 un nou cutremur loveşte. Pereţii bisericii se crapă şi ştucatura superioară cade.
               În anul 1987 se începe consolidarea pereţilor bisericii.

               Cutremurul din 1991 duce la necesitatea consolidării şi a turlei, care prezentaşi ea crăpături. Tot acum se construieşte de jur-împrejurul bisericii un pavaj de beton. Anii 2001-2003 vin cu noi şi costisitoare lucrări de consolidare a bisericii. Se realizează o subzidire (temelia fiind din cărămidă) cu beton şi fier beton. Apoi pereţii sunt tencuiţi cu praf de piatră.

                Anii 2005-2006 sunt meniţi unor lucrări interioare. Pardoseala Sfântului Altar  (din lemn ) este înlocuită cu parchet melaminat. Scările Sfântului Altar vor fi placate cu gresie .

                Se înlocuiesc  ferestrele (din lemn) cu ferestre termopan.  Se înlocuiesc scaunele şi covoarele. Se cumpără  obiecte de cult noi (evanghelie , veşminte) şi se recondiţioneză cele vechi.

                În 2007 catapeteasma este repoleită cu foiţă de aur , ramele unor icoane şi scaunul împărătesc deasemenea.

                Policandrul din centrul bisericii este recondiţionat. Sobele cu gaze sunt înlocuite şi se introduce încălzire centrală.

                În anul 2008 incep alte lucrări de restaurare a exteriorului bisericii : vopsire acoperiş , turlă şi pereţi cu bronz şi var lavabil.

Curtea Bisericii

             Curtea bisericii are o suprafaţa de 2050 mp. A fost împrejmuită cu zid de cărămidă, şipcă şi scânduri. Apoi , gardul din partea de sud a fost înlocuit cu plăci de beton (71 m).

                În anul 1995, gardul de lemn a fost înlocuit cu altul din fier.

                În anul 2004, se construieşte o nouă poarta din fier  forjat. În 2007 de la această poartă până la intrarea bisericii s-a realizat o alee din dale de piatră.

                În curte, în faţa bisericii, spre sud, se află şi mormintele preotului Cilă Marin şi al soţiei sale.

  Clopotniţa

            Clopotniţa este construită în sec.  XIX şi nu se cunoaşte de către cine.

               Este aşezată separat de biserică, spre sud-vest, prevăzută şi ca intrare in curtea bisericii. Este construită pe două nivele din cărămidă subţire la nivelul inferior şi din cărămidă groasă la nivelul superior. Nivelul superior are ferestre mari construite din stâlpi de lemn cu capiteluri.

               Acoperişul este construit din tablă neagră vopsită.

               Clopotul cântăreşte 500 Kg şi a fost adus in anul 1924.

               Clopotniţa a suferit stricăciuni în urma cutremului din 1940 la nivelul superior preot (Marin Cilă).

               În anul 1997 (preot Nicolae Ion) este tencuită cu praf de piatrăÎn anul 2004 este zidită poarta de acces prin clopotniţă şi se realizează pe perete  pictura Buna-Vestire şi cei doi arhangheli . Pictor preot Mihai Dragu.  În anul 2008 clopotniţa este din nou restaurată.

  Casa parohială

            Casa parohială a fost contruită între anii 1932-1934 şi are o suprafaţă de 109 mp.

               Se află in curtea bisericii, în strada Plevnei, numărul 2 cu faţa spre sud la o distanţă de 7 m faţă de biserică.

               Este contruită din cărămidă cu fundaţie de beton şi este acoperită cu tablă galvanizată. Are un singur nivel. Este compusă din 4 camere , bucătărie,baie. Are instalţie electrică şi încălzire centrală (din 2006 )din fondurile personale ale familiei preotului.

               Lucrări de reparaţii s-au făcut în 1968, 1970, 1977 – din fondurile preotului Marin Cilă.

               În anul 1990 casa parohială a fost consolidată tiranţi de fier ( preot Nicolae Ion ).

               Casa parohială necesită în continuare consolidări.

    Situaţia Cronologică a lucrărilor de reparaţie şi restaurare

   Bibliografie

                        1.        Iorga,  N. :

„ Genealogia Cantacuzinilor  ” ( Academia română )

„  Inscripţiile Bisericilor din România ” ( Academia română )

2.             Monsier de B (auer): 

„ Memoires  sur  valachie” (Academia română )

3.             Pavlov, Petru ( Monahul ):

„Lăcaşuri sfinte din Prahova, Ploieşti” Bucureşti 1930

4.            Sevastos, M :

„ Monografia oraşului Ploieşti ”, Bucreşti 1937

5.             Trestioreanu , C şi Marinica, Gh :

„Bisericile din Ploieşti” , vol I   „ Bisericile ortodoxe”  

                   LUCRARE ÎNTOCMITĂ DE
    PREOT NICOLAE  ION  ŞI  PROF. NICOLAE ELENA